Mă bucur să mai aduc o mărturie, a unei alte minuni făcute de Sfântul Nectarie!

Mă bucur să mai aduc o mărturie, a unei alte minuni făcute de Sfântul Nectarie! Faptul că sfinţii, răsplătiţi de Domnul cu harul facerii de minuni pentru dragostea lor, sunt tare grabnic ajutători şi nu se uită la păcatele celor care îi cheamă în ajutor mă face să îmi dau şi mai bine seama cât de săraci suntem sufleteşte, cât de păcătoşi şi totodată cât de neputincioşi fără ajutorul lor minunat…

Aş vrea să vă povestesc şi eu ajutorul pe care Sfântul Nectarie l-a dat din nou fetiţelor mele, Anastasia şi Sofia, după ce, în urmă cu trei ani, a vindecat-o complet de astm bronşic şi alergii pe Anastasia, boală care a chinuit-o mai bine de trei ani, aşa cum am relatat într-o altă mărturie, publicată de Ciprian Voicilă în cartea Sfântul Nectarie – Minuni în România. Numele meu este Ana Pascu, locuiesc în Bucureşti şi am două fetiţe, Anastasia, care împlineşte anul acesta unsprezece ani, şi Sofia, de opt ani.

Înainte de a o vindeca definitiv de astm, de câte ori Anastasia era în criză şi tuşea, sărăcuţa, zi şi noapte, de nu se putea odihni nimeni din familie, am observat că, de câte ori îi puneam iconiţa Sfântului Nectarie pe piept, tusea i se potolea brusc şi nu o mai supăra o perioadă lungă de timp, ce dura între câteva ore şi o zi.

În februarie anul acesta, ambele fetiţe s-au îmbolnăvit de viroză. Au făcut febră, le-a durut gâtul, au tuşit… Într-o zi erau mai bine, a doua zi mai rău, iar îşi reveneau, iar cădeau şi au dus-o aşa câteva săptămâni. Mai rău a fost în noaptea dinspre 1 martie, când Anastasia a tuşit atât de mult şi de rău, încât m-am temut că a făcut iarăşi criză de astm, şi asta în ciuda tuturor tratamentelor pe care, prevăzătoare, i le dădusem. Nu dormea nici ea, nici noi, părinţii, care ne învârteam în jurul ei şi nu ştiam ce să-i mai facem. Până la urmă, pentru că nici surioara ei nu putea să doarmă, am mutat-o pe Anastasia pe canapeauna din living. Acolo am văzut icoana Sfântului Nectarie şi şi mi-am amintit cum i se alina tusea când i-o puneam pe piept. I-am pus-o pe piept şi i-am spus: „Anastasia, roagă-te Sfântului Nectarie; cum te-a vindecat de astm şi îţi alina tusea când aveai crize, să te ajute şi acum!”

Şi m-am aşezat lângă ea, rugându-mă din toţi rărunchii Sfântului Nectarie, pregătindu-mă să o veghez toată noaptea. Dar ce să vezi? Nici nu i-am pus bine icoana, că tusea s-a oprit. Anastasia a adormit imediat şi, după vreo zece minute de aşteptare, convingându-mă că nu mai tuşeşte, i-am mulţumit Sfântului cu recunoştinţă pentru ajutor şi m-am dus la culcare.

Anastasia nu a mai tuşit nici a doua zi, decât foarte puţin, după-amiaza, şi ulterior s-a vindecat. În schimb, a doua zi dimineaţă a început Sofia să tuşească foarte rău, deşi peste noapte dormise liniştită. Avea febră mare şi zăcea, toropită, de când se trezise, pe la ora şapte dimineaţa, tuşind fără încetare. Abia pe la ora nouă mi-a venit gândul cel bun şi i-am pus şi ei icoana Sfântului Nectarie pe piept, povestindu-i întâmplarea de peste noapte şi îndemnând-o să se roage. Şi Sfântul Nectarie s-a milostivit şi de ea şi tusea a încetat brusc, de parcă nici nu ar fi fost. I-a revenit abia după-amiaza târziu, fără să mai fie atât de violentă şi, cu lungi întreruperi, a mai durat vreo două zile.

Îi mulţumesc iar şi iar Sfântului Nectarie pentru ajutorul dat, pe care nu îl merităm, căci suntem oameni păcătoşi. Mă rog în continuare Sfântului Nectarie să le ocrotească şi să le dea sănătate, căci pentru un părinte nu este suferinţă mai mare decât să-şi vadă micuţii micuţii chinuindu-se.

Dumnezeu să ne ajute pe toţi, împreună cu Preasfânta Sa Maică şi toţi sfinţii, aceşti prieteni minunaţi!

Ana Pascu